„Colectivizarea? Vrei să știi despre colectivizare? Da?
Doamne, domnișoară, ce mai vrei și matale să știi?”
(dna M.L. , n. 1936, Blăgești, Bacău)

„Colectivul” a apărut în atenția noastră pe firul amintirilor și poveștilor de viață culese cu privire la experiența Primului Război Mondial și perioadei interbelice. Până la urmă în mod firesc,  pe drumul întoarcerii în timp al amintirii, colectivizarea apare ca un reper în reconstituirea firului vieții naratorilor intervievați, alături de cele două războaie mondiale, instalarea comunismului, nunți, nașteri, foamete și secetă. 

Proiectul reunește trei dintre demersurile de durată ale Muzeului Memoriei: documentarea vieții cotidiene, sondarea experiențelor individuale din preajma marilor tulburări ale istoriei, colectarea de urme (vizuale, tipărite) ale acestor povești de viață. Întrețesute, cele trei demersuri dau conturul unei memorii – nu atît factuale, cât afective, nu atât colective, cât plurale.

Astfel, Amintiri din colectivizare este un exercițiu digital a cărui resursă centrală distinge cum experiența individuală, dincolo de propagandă – comunistă și postcomunistă –  este un instrument al istoriei orale:  interviul de tip povestea vieții. Nu va fi vorba deci de o cronologie a colectivizării sau de reconstituirea șirului logic al faptelor, ci despre un „spațiu-timp din memorie”, un concept afectiv, așa cum s-a sedimentat el în povestea (despre sine) a vieții fiecăruia. Accentul cade așadar pe amintire și pe lumea și vremurile evocate de firul rememorării: cumva ironic, exercițiul egalitarist al colectivizării s-a dovedit variabil, în efecte și afecte, pe măsura diversității atitudinilor și posibilităților fiecăruia.

Extrase din interviurile realizate de echipa noastră și partenerii de lungă durată ai Muzeului Memoriei, Telefonul Vârstnicului, împreună cu selecții de fotografii din Arhiva Muzeul Memoriei și din colecțiile partenerilor (MNIR, Muzeul Național al Țăranului Român – Arhiva Etnologică, Photo Historia), și fragmente din presa anilor 1945-1965, se coagulează în jurul a trei teme: Oamenii, Pământul, Orașul. 

Finalul (Și apoi?) rămâne deschis: ultimele consecințe ale colectivizării se scriu încă, memoria transformărilor sociale și relaționale produse de ea este încă vie.

*Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitea beneficiarului finanțării.