„Îmi amintesc…“

…o femeie, care la portița tatei, la portița gardului, avea ochii înlăcrimați și își ștergea ochii cu un capăt de năframă, pentru că îi curgeau lacrimile, iar pe poarta mare a casei au dus-o de acolo, plugul, calul, vaca, ce și s-a mai dat în scris că i se ia și pământul, deși nu era boieroaică, era țărancă harnică. Asta era, asta mi-a rămas ca imagine. Avea familie, avea soț, avea copii și au rămas și ei ca mine, pe ei i-am înțeles cel mai bine .

(dna P.R., n. 1934, Cernăuți. Sursa: Telefonul Vârstnicului.)

„Maică-mea voia mereu la CAP“

„Deci, chiar dacă erau cum erau părinții mei, mămica era la croitorie, tata era la CFR, păi, el nu se gândea să renunțe [la meserie]. Știam că maică-mea voia mereu să se ducă la CAP. Și obligându-i așa, îmi amintesc că a renunțat la croitorie, a mai lucrat în timpul liber, așa și s-a dus vreo 9 ani la CAP.”

(dna S.F., n. 1947, Făurei, Brăila. Sursa: Telefonul Vârstnicului.)

„Și ne-am ascuns după ușă, sub clanță”

„Mămica nu voia să se înscrie la Colectiv. Și îi băteau în geam. 1Mărie, ce faci? Te înscrii la Colectiv?”, o întrebau. „Mi-au luat omul, să îmi ia și caii și căruța?” (n.d. soțul a fost dat dispărut în al Doilea Război Mondial)”, răspundea ea. Și de frică să nu vină să îi ia pământul și animalele, într-o zi, s-a ascuns de preceptor în cuptor. Iar noi ne-am ascuns după ușă, sub clanță. Și ne-a văzut pe geam și a început să strige:
„Vă văd! Vă văd!” Noi să crăpăm de frică. Și a trebuit să ne înscriem la Colectiv.”

(dna E.F., n.1936, Constanța.)

„Nu e pentru mine”

„Am fost și comunistă, am fost și activistă vreo 2 luni… vreo 2 luni, dar nu, am lăsat acolo, că asta, zic, nu e pentru mine. Apoi funcția era rea, oamenii așa mai revoltați și mi-e că-mi dă unu în cap mie, nu, nu… (…) M-am dus înapoi la fabrică, am zis:  „Gata! Eu am terminat! M-am dus peste tot unde ați spus. Acuma fac eu. Stau aicea pe fundul meu”, da…

(dna E.N., n.1926, Brașov.)

„Îmi amintesc eu multe”

„Îmi amintesc eu multe. Eram elev la profesională, dar să vă spun cum a început colectivizarea: în comună, mergeau echipe de la școală, de la Consiliul Popular Sighișoara, în frunte cu secretarul de partid, și la noi, la familia noastră, chiar s-or nimerit doi profesori pe care-i aveam la școală. Doamna profesoară de istorie, doamna Florea și domnul profesor Florea de matematică. Și au venit la lămurit. Și au venit azi, au venit mâine și după câte îmi aduc aminte, tata a zis către mama: „Tu, Marie, hai să te inscriem pe tine colectivizată”. Pe tata nu puteam să-l înscriem că avea servici, era mecanic de motocopă în stația Sighișoara.(…) Și tata, ca să se aibă bine cu profesorul și să le meargă bine, mă rog, așa a fost atunci, a înscris-o pe mama la colectiv.”

(dl. P.M, n. 1950, Albești, Mureș. Sursa: Telefonul Vârstnicului.)

„Mie mi-au dat angajare”

„Eu umblam cu propagandă despre agricultură, despre agricultura socialistă. Și după ce s-a făcut colectivizarea, s-au format gospodăriile agricole și în 47 urmăream Ziarul de București cu anunțuri. Când ziarul de București avea anunțuri. Și am găsit acolo că ministerul de agricultură angajează tehnicieni, ingineri, tehnici și a precizat acolo pe ce dată, pe ce zi. Și am plecat la București, m-am prezentat acolo. Eram șapte inși, dintre toți eram eu cel mai tânăr (…) și mie mi-au dat angajare la gospodăria agricolă care se forma în Ivănești.”

(dl. V.Ț., n. 1919, Basarabia.)

„Restul erau trecute la mama”

„M.L.: Păi când s-a făcut colectivizarea, atunci, toate satele, tot pământul a trecut la colectiv. Eu nu eram aici, eram căsătorită cu T. V. care era activist, care se ducea și făcea colectiv. (…) Tata n-avea pământ, zece prăjini avea, atâta, iar restul erau trecute la mama.
Fiica: Și cu bunica cum s-a înțeles? Când el făcea, lua pământul, iar bunica, de-a ținut atâta la pământ…?”

(dna M.L., n.1936, Blăgești, Bacău.)