„Metoda rusească”
„C: Ce impact credeți că a avut colectivizarea?
V: Ei bine, nu era… adică totul era în mâna statului. Toată producția era în mâna statului, totul era în mâna statului. Asta era. Știu, asta era metoda rusească. Doar rușii au făcut colectivizarea, nu altcineva.”
(dl V.Ț., n. 1919, Ivănești)
„Deși mai zicea fiecare și făcea, era o ordine”
„Eram mici, parcă începuse să devină satul mai ordonat, mai, nu știu (…)
Mi s-a părut că începea lumea să se civilizeze, să știe un program, cred. Așa cred eu, deși mai zicea fiecare și făcea, era o ordine și o disciplină. Așa îmi amintesc eu. Precum, eu dacă m-am dus la școală în anul 2 și vedeam liniștea din sat, (…) era o ordine, toată lumea făcea același lucru, toată lumea înțelegea, că era toată lumea în ședință, seara era ședință, povestea, începe să, să facă, să dreagă, lumea așa, așa, era o ordine (…) începuse să intre respectul între lumi, așa mi se părea mie atunci. Așa cred, așa era mintea mea de copil, atunci.”
(dna S.F., n. 1947, Surdilă, Găișeanca, Brăila. Sursa: Telefonul Vârstinicului)
„Un CAP vestit””
„Comuna Arsura a fost un CAP vestit, bogat, cu oameni mulți, harnici, care nu plecau nicăieri, decât munceam la colectiv, și președinte era și el, ținea la lume și lumea era, să știți că avea de toate lumea, cu toate că dădea la kilogram, dădea și brânză de oaie, de toate(…) De toate au fost și de toate era și lumea era mulțumită, am învățat copiii toți de la colectiv.”
(dna D.C., n.1948, Arsura, Vaslui. Sursa: Telefonul Vârstnicului)
„Cine voia sa faca treaba, făcea”
„La colectivizarea, o colectivizat tot. Așa că atuncea o făcut o colectivizare, dar a fost așa: cine vroia să facă treabă făcea, dacă nu vroiai, nu vroiai.”
(dl D.L, n. 1924, Sinești, Iași)
„De când s-a început până s-a terminat”
„…în 48 s-a început colectivul, dar n-a fost obligatoriu. Care voiau să treacă, mai puțin așa, dar din 61 s-a colectivizat obligatoriu toată țara. Și-am lucrat de când s-a început, s-a făcut la noi colectiv, la Durnești acolo unde eram eu măritată și până s-a terminat.”
(dna E.A., n.1928, Todireni, Botoșani)
„Cea mai mare bucurie”
„Bucuria mea a fost când s-o dat pământul înapoi am crezut că mă îmbogățesc. Cea mai mare bucurie. Nu mă fluiera nimeni pe pământul meu dacă călcam, altfel mă fluiera paznic. Deci era în continuare, eu am mers în continuare cu pământul.”
(dl B.N., n. 1953, Buhuși, Bacău. Sursa: Telefonul Vârstnicului)
„Privind în urmă”
„Fiica: acum când o ascult și pe mama și din ce-mi aduc aminte. Bunicii mei cred ca au fost foarte împăciuitori. Le-o luat, le-o luat. Unii au fost foarte crânceni (…) Mă uit acum cum să ceartă vecina de aici cu vecinul de peste drum, au 26 de ani de zile de când sunt în proces pentru o bucată de petec de pământ. (…)”
(parte din interviul cu dna M.L.,n.1936, Blăgești, Bacău)