Amintiri personale – voci ale trecutului în prezent

  • Articole
  • Amintiri personale – voci ale trecutului în prezent
Amintiri personale – voci ale trecutului în prezent

După ce am analizat elementele ce ne-ar putea ajuta în crearea unei reconstituiri sonore, am ajuns și la voce. Cum lucrezi cu amintirile transmise prin viu grai și cu cele citite de o altă voce decât cea care le-a scris?

Înainte de a decide forma sonoră pe care o va lua vocea, am pornit cu o serie de întrebări: Ce voce alegi să pui în valoare și de ce e important ca ea să fie auzită? Contează ce vârstă are vocea? E vocea unui bătrân mai importantă pentru relatarea trăirilor din acea perioadă decât cea a unui om ce a scris despre viața lui chiar atunci? Ce „text” alegem să ne transmită ea? Cum punem vocea în valoare odată ce ne-am decis ce ne spune? Cu ce alte sunete e susținută vocea? Dacă există doar ea, e de ajuns pentru relatarea unei amintiri?

Memoria vocii este diferită de memoria altor sunete, pentru că evoluția noastră ca oameni a făcut ca urechea să fie mai sensibilă în acea zonă a frecvențelor asociate vocii (2-5kHz). Mai mult, prin voce ne distingem cel mai clar unii de alții. Deși amprenta sonoră individuală ține și de felul în care ne îmbrăcăm sau pășim sau alegem să circulăm prin oraș, ea e în principal definită de vocea noastră.

Impactul unei amintiri ce conține voce e diferit și mai pregnant decât cel al unei reconstituiri sonore simple. Imaginația îți este lăsată liberă în timp ce asculți o reconstituire sonoră și poți vizualiza ce dorești tu în timp ce asculți. Pe când vocea te ghidează în ascultare și îți impune perspectiva ei.

Pentru etapa aceasta a cercetării am folosit preponderent vocile scrise, mai degrabă decât cele grăite. Am înregistrat voci ce citeau pasaje din ordonanțele date în București odată cu ocupația, din jurnale scrise de actanți importanți în viața orașului sau de autori și copii lor și din romane scrise despre perioada Primului Război Mondial. În paralel am ales să înregistrăm voci ce transmiteau mai departe istorii orale auzite sau trăite (cum ar fi custozii de la casele memoriale ale Muzeului Literaturii Române sau rudele noastre).

Am făcut aceste alegeri pentru că erau, în acest moment, mult mai accesibile decât altele și mult mai apropiate nouă. Există numeroase publicații apărute și reeditate, iar o bună parte din bunicii noștri sunt încă în viață. Dar ele sunt doar o parte din perspectivele pe care ne dorim să le prezentăm. Bucureștiul acelei epoci era mixt din punct de vedere al etniilor. Cum accesăm vocile grecilor sau ale turcilor sau ale armenilor?

Acesta este următoarea fază a cercetării. Căutarea vocilor mai puțin prezente, din afara zonei centrale a Bucureștiului. Voci care sperăm că vor deveni din ce în ce mai prezente cu ocazia centenarului.

În urma acestui proces de interogare și lucru cu vocea, care este de fapt miza acestor reconstituiri ce folosesc vocea? Ele aduc o perspectivă mult mai personală a felului în care se trăia în perioada dinainte și din timpul ocupației Bucureștiului. Întrebarea la care căutăm un răspuns este: cum îți trăiești viața în timpul unui conflict?

De Mara Mărăcinescu