Încolțește ideea unui proiect de patrimoniu care să îmbine tehnologia cu cercetarea istoriei. Dezvoltăm Muzeul Memoriei: de la Marele Război la Marea Unire, dar nu obținem finanțare. Rescriem conceptul și, în iunie, ne apucăm de treabă.

Încercăm să transformăm primul telefon vechi, cu disc rotativ, într-o instalație interactivă. Îi punem și-un nume: Elena. După luni de programare și testare, se naște prima instalație funcțională: Haralambie. Din Elena mai rămâne doar istoria și receptorul.

În paralel, dezvoltăm un Ghid de Interviu pentru a culege amintirile bătrânilor. Treaba complicată și delicată, pentru că nu-i ușor să-i faci pe oameni să se deschidă. Ne ajută În Dialog și colectăm primele interviuri, alături de Fundația Principesa Margareta. Până în prezent, am adunat mai mult de 40 de interviuri pe teren, din toate regiunile istorice ale țării.

Muzeul Memoriei vede lumina nopții pentru prima dată: lansarea oficială are loc la Noaptea Galeriilor, la Insula 42 și Galeria TOT. Aici se ridică receptoarele primelor două instalații Telefonul Amintirilor: Ștefan și Haralambie.

Telefonul Amintirilor face cunoscut Muzeul Memoriei: Ștefan și Haralambie apar la TV. De atunci, Muzeul Memoriei apare în peste 150 de menționări în presă.

Muzeul Memoriei ajunge și în Iași. Tot atunci luăm decizia de a extinde proiectul în toată țara, pe urmele rădăcinilor noastre.

Telefonul Amintirilor ajunge la Noaptea Muzeelor, concomitent în București și Iași. Zeci de vizitatori îi ridică receptorul, fie pentru a asculta amintirile înregistrate în el, fie pentru a-și transmite un mesaj în viitor.

Prima participare outdoor la Street Delivery București, concomitent cu Street Delivery Iași.

Obținem două finanțări (AFCN și În Stare de Bine - Kaufland) pentru crearea celui mai mare proiect de până atunci. În anul Centenarului, punem pe picioare Muzeul Memoriei: expo. Peste 40 de voluntari, prieteni și colaboratori lucrează luni de zile la schițe, planuri. Urmează să plimbăm expoziția din București, la Iași, Ploiești, Suceava, Constanța.

În timp ce ne pregătim să primim unul din cele 35 grupuri de elevi care au vizitat expoziția în Constanța, primim o vizită neașteptată, alături de un plic de fotografii și o poveste impresionantă de viață.

Un nou Telefon al Amintirilor intră în scenă: Ștefan. Vedeta noastră se plimbă în toată țara, prin librăriile din rețeaua Cărturești.

Muzeul Memoriei câștigă Premiul Centenarului la Gala AFCN. Nu ne culcăm pe-o ureche și creăm un nou concept: Întâlnirile Muzeul Memoriei, în Iași, Constanța, Ploiești, Suceava, București, Brașov și Cluj.

Încheiem ultima parte a Muzeul Memoriei Expo, în Suceva - Iulius Mall. Ne uităm la cifre: în 6 luni în care expoziția s-a plimbat prin țară.

Suntem așezați pe căpițe de fân și admirăm un lac: am ajuns la un eveniment al Fundației PACT cu Telefonul Amintirilor. Ne promitem că vom duce cultura în cât mai multe zone rurale și orașe mici.

Ne plimbăm pe străzile din Cluj după amintiri.

Telefonul Amintirilor ajunge la Waldcafe în Brașov, al 50-lea eveniment în care instalația a ajuns la voi prin intermediul prietenilor și partenerilor noștri.

Avem planul mari, pentru că primim sprijinul AFCN, al optulea proiect care câștigă o finanțare. Trei luni mai târziu, regândim toate cele 15 evenimente pe care le pregătisem.

Se trimite a 2000-a amintire înregistrată în Telefonul Amintirilor.

Culegem amintiri din Banat și Crișana, fie online, fie în persoană.

Relansăm site-ul și conceptul Muzeului Memoriei, cel pe care îl ai acum în față. Drumul a fost lung, așa că întreabă-te: tu ce ai vrea să nu uiți azi?

Deschidem un nou capitol, un nou proiect special: Amintiri din colectivizare

Lansăm Trusa de cules amintiri

O nouă călătorie atunci și acum prin povești de viață și de neuitare: România, teritoriu de refugiu

Deschidem o nouă cercetare pe termen mediu: Adolescent în comunism