Muzeul Memoriei se construiește în fiecare clipă cu acele amintiri personale pe care fiecare dintre noi le păstrează și le transmite mai departe fiecărei generații. Spune-ne amintirea ta, iar noi o vom așeza cu grijă pe harta/timeline-ul ce spune povestea despre cine suntem.
1
2
3
cc. 1919-1921, Amintire cu Lucia Mărăcineanu și părinții, București.
Sursa: Familia Mărăcinescu Mara
Experimentează o perspectivă personală asupra Centenarului într-o expoziție multimedia care aduce la viață vocile celor dinaintea noastră.
Grup de țărani în anii primului Război Mondial, Moldova
Sursa: Proiectul „Photo Historia”, Colecția privată Sorin Nica
Ce anume din trecutul tău te face cine ești astăzi?
Ca să-ți răspunzi, începe să cauți.
Ancorați în prezent, revenim asupra istoriei prin memorii, fotografii, înregistrări audio, jurnale, realitate virtuală și proiecții, care împreună construiesc o formă de dialog afectiv între generații.
Povești alternative care se compun din fragmentele vieților unor persoane pe care nu le-am cunoscut, dar care ar fi putut face parte din familia fiecăruia dintre noi.
20 octombrie 1916, Amintire trimisă de Valeria Neagoe către Mărioara I. Arghir.
Sursa: Colecția privată Călina Bârzu.
18-25.10.2018, Galeria TOT
8-15.11.2018, Hala Fix
24.01-03.02.2019, Palatul Culturii, Sala Coloanelor
9.02-17.02.2019
15 februarie 1914, Amintirea lui Emmy Hepper
trimisă Ofeliei Nicolau, Ploiești
Sursa: Școala Centrală
Proiect finanţat prin programul „În stare de bine”, susţinut de Kaufland România și implementat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (www.instaredebine.ro).
Chipuri nevăzute care au supraviețuit un veac.
Gânduri, emoții și trăiri transmise celor dragi păstrate sau uitate în sertare
Ferestre către trecut care ne arată realitatea de acum o sută de ani.
Din amintirea marilor evenimente istorice se desprinde și umbra ta.
Acolo s-au îngropat în tranșee. Și le-au săpat cum au vrut, fiindcă au avut timp și tot ce le trebuia. Aveau opt rânduri de sârma cu colți; iar tranșeele erau de doi metri lărgime și doi adâncime și printre ele aveau bordeie pe supt pământ, în adâncime de 10 până la 15 metri. Mai aveau și dincolo de rețelele de sârmă niște lațuri prin buruieni și nu le vedeai și dai cu picioarele în ele și cădeai să-ți spargi capul. Apoi altă sârmă cu colți, prinsă de vergele, era ascunsă tot prin buruieni. Tranșeele se întindeau de la Dunăre până la Marea Neagra. ( Manea, Victor, „Odiseia unui sat dobrogean in Războiul cel mare”, în Arhiva Dobrogei – Revista Societății pentru Cercetarea și studierea Doborgei¸ vol. 2, 1919)
Drumurile celor ce au făcut istoria, mai mult decât au scris-o — prin tranșee,
spitale, în trenuri înghesuite și nu de puține ori pe jos, în mijlocul iernii —
traversează granițe, delimitează teritorii și le redesenează.
La sfârșitul luptelor zilnice, ce gânduri, ce imagini, ce speranțe și dorințe
ocupau mințile soldaților înăspriți de întâlnirea lor zilnică cu moartea?
Înainte de toate, există mereu o primă amintire.
„După ce războiul s-a terminat, atunci toată lumea și-a văzut de treabă.”
(Dna B.Z, 91 ani, Craiova)
Echipa
Mara Banu, Dan Basu, Călina Bârzu, Catrinel Bejenariu, Romulus Bena, Ionuț Ciocan, Sandra Cristu, Ionuț Dragu, Georgeana Dura, Ștefania Iorga, Adriana Ivan, Mara Mărăcinescu, Dora Marian, Dorin Mîndoiu, Cristian Neagoe, Andreea Simona Negrilă, Simona Niculae, Smaranda Pasnicu, Ramona Plăiașu, Flora Pop, Dragoș Vasiloaia, Ioana Tomșa, Ana Turos
Voluntari
Mihnea Avram, Joszef Bilibok, Daniela Caras, Roxana Ciuraru, Wendy Laura Cînța, Ana-Maria Molea, Cosmin Maxim, Ionel Munteanu, Anca Niță, Marina Porumb, Otilia Rusu, Roberta Sîrbu, Maria Laura Vlădoiescu, Catinca Zamfir
Prieteni
Mircea Alexandru, Raluca Bejenariu, Armand Cocoș, Stefan Dominic Georgescu, Amelia Gheorghiță, Alex Lungu, Mihai Militaru, Andreea Munteanu, Adrian Păduraru, Cătălina Popa, Teodora Popescu, Virgil Rogozea, Marius Sofron, Andrei Șendrea
