A.S.: Mama a ajuns în 1910. Bunicii mei materni… bunicul Ș, bunica din familia G., au trăit la Adapazarı. După mamă, mă trag dintr-o familie de intelectuali (râde). După tată, tatăl meu… orfan de la genocid, a fost singurul pe care l-a putut tatăl lui, avea prieteni kurzi, l-a apucat… avea un cal. De origine din cel mai… unul din satele mici ale Kemahului, T., un sat mic, cu oameni… cu agricultori, probabil mai sărăcuți, zic și eu. Mama, familia mamei, era tot din Kemah, dar din H., oameni care s-au deplasat de-a lungul vremii și în… au venit mulți în România, unii… bunicul și cu o soră de-a lui au venit în România, ceilalți frați au rămas totuși… au trăit la Polis, la Constantinopole… i se zicea Polis, așa îi ziceau armenii, probabil. Au venit în 1910, au dat-o pe mama… după… câțiva ani, mama deci avea atuncea șase ani, cinci ani – șase ani. După un timp au dat-o la școala armeană și a apucat să fie colegă cu L.B., în aceeași clasă, timp de doi ani. A început războiul, Primul Război Mondial, s-au retras cu toții la Odesa, armata română a rămas în Basarabia și armenii s-au retras la Odesa, împreună cu bunicul tău S., și de acolo mama s-a dus la Constantinopole, acolo a învățat și s-a întors. Bunicii au venit în 1918 înapoi, mama a venit din Constantinopole în 1923, acolo a învățat… S-a căsătorit cu tata în 1926. Tata a fost, din ce mi-a povestit el, că de la 11 ani la 15 ani, a fost curierul lui L.M., la Tbilisi, și tot făcea curse Tbilisi – Batumi, și acolo, tot așa, un băiat armean era curier, pentru Batumi a lui M. A vrut să plece în America, patronul lui i-a cumpărat bilet și i-a zis: ți-am luat bilet dus și întors. A ajuns la New York, dar s-a speriat că… el întotdeauna s-a descurcat mai greu cu o limbă străină. El, ți-am spus, vorbea armeana cu turcisme, turcește și georgiana… S-a întors, și s-a întors la… Salonic, unde avea un văr. Văr… tații – frați. A stat acolo o perioadă,

A fost prima cărămidă la prima casă care și-au făcut-o ai mei. Și au reușit să facă mai multe… Am mai avut două surori, una cu un an și trei luni mai mică decât mine și una cu șase ani mai mică decât mine, dar care s-au prăpădit amândouă. Am învățat la kindergarten, pe urmă la Liceul… la Sfântul Iosif, de fete. Și… clasele primare… i-au zis mamei „fata asta tot zice că vrea să fie doctoriță”, dați-o la un liceu de stat. 

Am avut colege de liceu… pe V.C., fata… nepoata lui B.Ș., fata lui E.Ș., tatăl ei era ministru plenipotențiar, așa se zicea pe timpuri ambasadorilor. V.H., O.C., M.C., M.A., fata compozitorului renumit A., surorile B., I.T., care a fost sora celui ce a ajuns… deci numai nume răsunătoare. Și eu eram A.S., fata unui negustor. Nu un negustor mic, dar tot… Și am fost una din elevele bune ale liceului. Tot acolo învățau, erau cu trei ani mai mare, M.B., I.N., care erau prietene cu M., fata lui H. La un moment dat, tata s-a necăjit, i-a zis mamei: fata asta trăiește într-un colectiv la un nivel mai mare decât este al nostru. Dar eu m-am simțit bine și am fost la locul meu. Am terminat liceul și… m-am înscris la Medicină și la Academia Comercială. La medicină… m-am îmbolnăvit și nu m-am prezentat la examen. Atunci era prim secretar la Ambasada Sovietică un armean, și tata având magazinul, pe urmă, pe 1 Mai, Ambasada Sovietică pe Kiseleff… veneau și la noi… venea nevasta lui să cumpere, mama știa foarte bine rusește, dacă a stat doi ani, copil fiind, cu… a învățat rusa la Odesa… pot să vă arăt și hârtiile… A zis să o trimitem să facă medicina în Rusia. Mama a zis eu nu-mi trimit fata în Rusia, Doamne ferește. A aranjat el, m-a dus la M.C. și M.C. m-a întrebat: sunteți cetățeni? Atunci eram apatrizi. Mi-a dat aprobare și am intrat la Medicină fără examen (râde). Așa era… Dar, în același timp, am dat și la Academia Comercială, acolo am intrat cu notă mare, n-a fost o problemă… n-am făcut decât doi ani și jumătate, și ăia… un semestru la Medicină și un semetru la… zi… ăsta, că m-am măritat cu C.M. Așa era obiceiul, părinții îți aranjau căsătoriile, și… m-am dus la Craiova, au zis să facem Medicină, nu s-a făcut Medicină la Craiova decât după patru ani. Primul lucru care s-a făcut acolo a fost Institutul Agronomic, așa că și bunica ta a făcut Institutul Agronomic, că și ea vroia să facă tot Medicina. În sfârșit. Am fost căsătorită șapte ani cu M. M-am împăcat și, și la ora actuală, mă am bine cu cei care au rămas acolo. Ceilalți s-au prăpădit, săracii, toți în America. Deci… o familie, într-adevăr, o familie deosebită, familia M. asta, tre’ s-o știi. Și… am venit în București. N-aveai buletin, nu găseai servici. Totul depindea de buletinul de populație, cum i se zicea atuncea. Am reușit, până la urmă, și am intrat la… nu am spus… la Craiova, A.M. a fost vicepreședintele cooperației de consum. Și, când le-a luat magazinul, atunci m-au trimes la servici, trebuia să aducă cineva bani în casă. Eram mulți, când ne așezam la masă eram 12… 12 inși. Și… de a doua prăvălie, în 1950, aveau o prăvălie frumoasă, pe strada principală, pe Unirii. Le-a luat prăvălia și au rămas așa, și atuncea… A. lucra la cooperația de consum… mă rog, soțul meu a avut un magazin, dar… numai falimente i-a dat… Dumnezeu să-l ierte… fostul meu soț, și… m-am dus la cooperație. Am lucrat la cooperația de consum… la cooperația orășenească trei luni și dup-aia am trecut la raion. De la raion la uniune, la regiune și am ajuns șef de serviciu acolo. Dar mă trimeteau tot timpul în București la specializări. Și… toți se mirau că ce caută la specializări dacă totuși are niște ani de facultate… Da… 

Și… am ajuns să fiu șeful serviciului de organizare a muncii personal, fără să fiu membră de partid. N-am fost membră de partid, dar am avut-o pe G. instructor de partid. S-a luptat să mă facă, dar… tata închis la P.A. pentru aur… nu se putea. Da, da, a stat închis la P.A. pentru aur. L-a condamnat la trei ani, da’ a stat numai un an și jumătate și eu zic că a stat… numai un an și jumătate pentru că mama a zis hai să mergem la H.C. Ei mergeau înainte… în ‘61 l-au ridicat pe tata, și… m-au luat într-o zi, m-au luat și pe mine, am stat o noapte în Sfinții Apostoli… R. A doua zi m-au dus la V. Eu nu l-am văzut pe tata, da’ tata m-a văzut pe mine și a zis îți dai aurul bine, nu îți dai aurul o închidem pe fata ta. Așa a fost… mă rog. Mama a fost deșteaptă… ne-a luat numai 225, asta țiu minte, 225 de bucăți… mă rog, din ele, și tata a stat închis. Mama a zis să mergem la H. Pentru mine, pe atunci, H. a fost ca un loc sfânt. Pentru că, după ce am fost la H., după șase luni, tata s-a întors acasă. Un an și jumătate a stat în loc de trei ani… a rămas cu cazier, dar acest cazier… cazierul celor cu aur le-a C. Și… am muncit, am ajuns șef de serviciu, nu puteam, însă, ajung în Minister, nefiind membră de partid. Dar am fost în corpul de instruire a Ministerului, se poate verifica, nu e o problemă. Am fost trimisă peste tot… știind franceza, germana… în special germana… și italiana. În state democrate, deci în Ungaria, în Cehia, în Polonia, în RDG, la târguri, la astea… Pe urmă, m-au trimes și în țări capitaliste (râde). Deci am avut o viață… bună, nu pot să spun. Am fost, n-am fost nevoită să fac prostii… pentru că… fiind… chiar în centrul Bucureștiului, în Sfântul Gheorghe. Ministerul fiind aproape, toate… toate legile care ieșeau se aplicau la mine în întreprindere, că eram cea mai apropiată de Minister. La un moment dat, personalul tehnico-administrativ trebuia și el plătit în acord cu realizarea planului, și atuncea… asta-i realitatea, pompau marfă și sigur că mergea bine întreprinderea…

Frații ei, doi profesori, unul care s-a făcut negustor, unul a fost chiar director la Școala Armeană de aicea, H.G., a fost și profesor… Prin clasa… a treia, a patra primară mă aducea aici la școală, eu am scris foarte frumos, la orele de caligrafie, ca să scriu pe tabla neagră și să se uite… așa am cunoscut eu pe M.G., pe A.C., Dumnezeu să le ierte. A.M., soția lui B. și M.B., care a fost, pe urmă, soția lui D.B. Despre familie… deci, unul singur nu a venit în România, a fost ofițer de… naval, a lucrat în marină. Ăla a plecat… în America, că el făcea ruta Istanbul – New York – San Francisco. Și… după aceea, toată familia,

I: Deci ați fost foarte unite…

A.S.: Da… eu mi-am protejat surorile foarte mult, foarte mult. Cea mijlocie, H., îi ziceam Bebe, era mai bolnăvicioasă, n-a putut să învețe… ea, singura care a fost la Școala Armeană și atuncea mama, a dat-o la Școală Profesională și a făcut-o croitoreasă. Și culmea a fost… am lucrat la A., și la un moment dat ne-am trezit că în Scînteia Tineretului scrie Brigadieră fruntașă H.… am rămas toți blocați… în Scînteia Tineretului, îți dai seama. Și… celaltă mică, a făcut, tot așa, la maici, ca și mine, și Liceul Titu Maiorescu, acuma îi zice Caragiale. Am fost studente la engleză, dar, când ne-a luat magazinele, tata neștiind să scrie, să citească românește, ea și-a lăsat facultatea, s-a dus, s-a făcut șefă de magazin și tata vânzător. Și a lucrat cu tata în magazin câțiva ani buni. Câteodată tre’ să faci și sacrificii pentru familie. S-a căsătorit cu E.T., care a fost director general adjunct la Mașini, Unelte și Agregate… mă rog. Ea împreună cu soțul ei au colindat toată lumea, i-a plăcut foarte mult să se plimbe. Și… a avut un singur băiat, nepotul meu, A.T. Care este medic, care a lucrat 20 de ani, și-a făcut rezidențiatul și a lucrat în Statele Unite, dar de trei ani este aicea. S-a îmbolnăvit tatăl lui, a venit să aibă grijă de el și, până la urmă, a avut el accidente și a rămas aici. A avut două accidente și a rămas aicea, n-a mai plecat. Asta e, ce să-ți mai spun de familie. A, sunt verișoară bună cu I.C., cu… mai am un văr la Los Angeles, Z.G., am veri foarte mulți… dacă ai auzit de A., care a fost dirijor, e tot vărul meu. Adică, fără să vrem, noi armenii, ne înrudim. Și… nu știu, nu cred că ai auzit, dar bunica ta știe: aveam pe o mătușă, tanti Z., toată lumea o știa, ea a murit în New York. Fata ei s-a întors acuma și e la Giurgiu. Și, câteodată, bunica ta spune verișoara mea cutare….

A.S.: Un oraș extraordinar, extraordinar, foarte frumos. N-am văzut-o chiar pe toată, că nu ieșeam din casă, n-avea cine să mă ducă, știi. Dar, cu oameni deosebiți, cu niște case extraordinare. Am lucrat la cooperație și, la un moment dat, s-a făcut întreprindere de comerț exterior. Și l-au făcut, șeful de cadre de la cooperație… acuma eram la Centrală, i-am spus șef de serviciu. Pe șeful de cadre l-a numit șef de cadre la comerț exterior și el a zis eu nu mă duc fără tovarășa A. Așa că eu m-am dus ca șef la muncă și salarii, la fruct export. Și… sediul era într-o vilă din asta confiscată, naționalizată… numai cu cristale, cu… de cristal… lucrătoarele care băteau cuie la lăzi erau fosta protipendadă a Craiovei. Doamna G.P., V., C., G., și aveam și mașină și motocicletă. Și… șofer, conducătorul motocicletei era un fost boier. Sau încă unul, un coleg, B., are… îi confiscaseră două mii de hectare, două mii de hectare nu-i o joacă, îți dai seama. Și… eu, întotdeauna, mai aveam grijă de femeile astea care lucrau. E… șeful de cadre zicea o să le strici firma. De ce să stric firma, trebuia să am grijă de ele. Aveam autorizație ca să merg pentru toate, acuma mâncăm roșii de import, noi importam roșii în RFG și erau la I., la C., tot malul Dunării erau… de astea pline, de acolo. Și, pe Valea Jiului, pe Valea Oltețului, aveam centre de pulpare… prune… Craiova o fost un centru extraordinar pentru export. Și oamenii erau buni, să știi. Și oamenii erau buni. Și… exista crataran, ei îi ziceau crataran… crataran nu știu ce înseamnă, e un fel de bibliotecă probabil… unde se strângeau armenii, era Frontul Armeniei înainte. Și, ca să nu le ia… o cameră… aveau casă foarte mare, foarte mare, cu parter și etaj, îți dai seama, dacă erau 12, ce casă era. Și… curte mare, și o grădină mare, în spate, dar… Mă trimete într-o zi soacră-mea: du-te și adu apă de la fântână. M-am întors și zic: nu știu unde-i fântâna. Și zice: cum n-o vezi? Păi aia e cișmea. Sau când a zis: o să aducem lubeniță – nu știam ce-i lubeniță. Lubeniță e pepenele verde, da. Sunt chesti… o casă foarte, aveau casă frumoasă, grădină frumoasă, o curte extraordinară.

I: Și pe ce stradă era?

A.S.: Strada T., acuma îi zice… A.D., parcă, da. Acolo a locuit, ăsta era poet. Eu vorbesc foarte des cu E.M., cu soția lui A.M. Au un băiat și o fată, îi cunoaște tatăl tău că, de câte ori lansez o carte, o lansează și la Craiova și E. mă ia și pe mine și așa îi văd și pe ei. Acuma, am mai fost… pe A., pe C.M., C. junior, acuma sunt junior-junior… toți sunt A., C…. e a cincea generație de băieți și, datorită unei românce, că asta nu înțelege bunica ta, merge numele de M. mai departe. S-au născut numai băieți, e a cincea generație de M., și e o generație foarte frumoasă. Ea și-a dorit acuma, m-a rugat să-i fac rost de o carte de limba armeană. Cartea făcută de A. e… mai mult de armeneana de acolo și am zis că tre’ să-i caut o carte făcută de U., de… așa, ca să i-o trimet, nu știu cum o să învețe ei armenește, dar… în sfârșit, ea mai înțelege câte ceva. Un neam extraordinar. Tatăl meu avea o vorbă: dacă într-un sat sunt doi armeni, amândoi vor să fie primari. Pe noi orgoliul ne omoară, pe armeni, suntem foarte orgolioși. Și am două exemple… slavă Domnului!

I: Dar S. cum era, așa ca…?

A.S.: Ea… foarte drăguță, foarte gospodină, dar și foarte orgolioasă. Cum să zic, a făcut foarte multă deosebire între bunica ta și M. M. a fost o fată extraordinară, extraordinară. De o bunătate, extraordinară. O familie de oameni foarte buni. Străbunicul tău a fost un om sufletist, un om vesel. […] Ne întâlneam, vedeam duminica, tata m-a adus la patru ani pe mine aici la biserică. Am omis să-ți spun că mama s-a chinuit să-l învețe pe tata să scrie, să vorbească românește, așa că tata n-a învățat, a învățat A., de la patru ani am știut să scriu, să citesc. Și, ce a fost, întotdeauna m-am întrebat, părinții mei m-au luat de mică și la petreceri, și la baluri, și la nunți, dar și la înmormântări. Eu aveam șapte ani, am fost la înmormântarea lui M., la înmormântarea lui T.D… Totdeauna m-am gândit de ce părinții mei mă luau cu ei. Una e… mă duceau la teatru, la… la un moment dat Tănase, când a luat foc Savoy-u’, a fost la Eforie. Eu de la patru, cinci ani am mers la Revistă! Și acuma mă gândesc… poate că se mândreau cu mine, că eram vorbăreață, mă îmbrăcau frumos și mergeam peste tot. Și eu… unchiul meu, voi știți unde e intrarea la Bulandra?

I: La care din…

A.S.: La Izvor. Acolo era magazinul unchiului, fratele bunicii. Era un om mai ursuz. Clădirea aia era a Ligii Culturale și, de câte ori era vorba de chirie și astea, I. se înfuria, alături era sediul Ligii Culturale, să vină I.! – tata. Tata mergea cu mine și zice: iar ți-ai adus secretara cu tine. Și mergeam, citeam contractul, aveam 10 ani, 11 ani, citeam contractul și-i ziceam lui tata seamnează! Și tata nu știa decât să semneze… pe armenește, atât. Am fost secretara lui, mergeam la angrosiști… îi cunoșteam pe toți angrosiștii… Am fost secretara tatei. Era foarte simplu, țineam registru, de cifra de afaceri, intrări și ieșiri. Ăsta era tot registrul, nu, acuma, cu TVA, cu toate, de înnebunești. Era foarte simplu comerțul înainte: intrări și ieșiri. Și le făceam, tatei, bunicului, unchiului… asta am făcut.

I: Cum a fost diferența dintre București și Craiova când v-ați mutat, ca și comunitate, acolo era biserică sau…

A.S.: Foarte unite, da, păi ne întâlneam, ți-am spus, ca să nu le rechiziționeze. Au mutat acest crataran, acest sediu al Frontului Armeniei acolo. M-au mutat pe mine din camera mea frumoasă (râde) într-o cameră mai mică și au făcut acolo sediu. Era o cameră extraordinară, cu o mobilă… mobila era a mea, cu oglinzi, cu mese… foarte frumoasă. O casă frumoasă…

I: Au demolat-o sau există?

A.S.: Există și acuma, au recuperat-o, că moștenitorul a fost și L. și V. și O. și… așa, dar până la urmă au cedat-o… o parte a cumpărat-o cu bani, partea unde a locuit, că… L. locuia într-o parte, familia L., și în altă parte familia lui C., partea lui C. a cumpărat-o de la I., a cumpărat-o acum și partea cealaltă au recuperat-o după Revoluție, și… D. i-a cedat-o tot lui L., care era verișoara primară cu bunica mea, i-a cedat-o tot lui A. Și a rămas casa lor, ei au făcut, A., o cafenea acolo, curtea mare frumoasă, grădină…

I: Poate o vedem și noi de afară…

A.S.: Și aseară am vorbit cu fosta mea cumnată, și aseară am vorbit. Când a născut ea pe primul copil, pe băiat, a fost un virus, l-a născut cu cezariană și m-am supărat pe ea. Un copil de două kile 200, și am zis cu ditamai burtocul, un copil de două kile 200… Și copilul trebuia izolat și internat la spital… nimenea, nici bunica, nici mătușa, nimeni… A. s-a internat cu copilul și am stat șase săptămâni cu C. junior, să zic așa, cu băiatul lui A., șase săptămâni la spital și… pe timpuri nu existau pempărși și spălam cu cloramină toate cârpele alea și înnebuneam când… erau fostele… când îi făceau injecție ziceai că bagă în pergament, așa se auzea, că era pielea uscată, și a ajuns să aibă un kilogram 600. Șase săptămâni am stat, ceream să-mi aducă lapte și mă supăram că nu-mi trimetea la timp lapte. Dar, eram șmecheră, cu laptele care mi-l trimetea, mai hrăneam doi copii orfani, tot d-ăștia sugari, trimeși de la căminul de copii, tot așa, mici, de câteva zile, și care trebuiau hrăniți. Ăstuia îi dădeam pe săturate, dar le dădeam câte 50 de grame și la ăilalți doi. Șase săptămâni am stat.

I: Și a supraviețuit, până la urmă.

Am rămas în relații foarte bune cu ei.

I: Soțul a murit sau v-ați despărțit…

A.S.: Am divorțat, am plecat, într-o zi… Sunt lucruri care nu se pot spune. Trebuia să ne despărțim mai dinainte, dar tata nu m-a lăsat, a zis că e onoarea lui la mijloc. Vezi Doamne, să ai o fată divorțată era, pe vremuri, rușinos. Dar nu s-a mai putut și unchiul E., unchiul S. a fost de acord să ne despărțim. Socrul meu n-a vrut, socrul meu mă iubea, dar… până la urmă m-am despărțit. L-a adus aicea, i-a deschis magazin, într-un an a făcut magazinul praf, a dat faliment… atuncea am plecat înapoi. Că tata a zis nu, nu se poate să divorțezi, am venit la Craiova. Ne-am întors la Craiova, și-a luat servici, a făcut multe și a ajuns să fie închis, da’ eu plecasem deja și după aceea s-a însurat tot cu o prietenă de-a noastră, care divorțase și ea. Mult mai în vârstă decât el, dar o fată totuși bună, cu care s-a descurcat bine și în America, că și acolo… aici a fost problema, că atunci când am fost în America, am rămas mirată, totuși să fi… i-a dat… actualul cumnat, deci era… de două ori câte un motel și a dat faliment, și până la urmă a făcut o școală de liftier și a ajuns să fie liftier, și a ajuns să fie liftier la un hotel. Și acolo, tot timpul ne întâlneam. Eu evitam, dar se nimerea să fim… parcă era un făcut, trebuia să stau în față ca să, în mașini, mașini d-astea mai mari, și-l așezau lângă mine. Lumea a început să vorbească, și S., fata lui… era fata soției lui, zicea bine că ai venit, A., așa mă lua. Uite, îi zicea, mamă, să te coafezi, că uite cum arată A. Acuma e la Craiova, S. Se duce din când în când în America. 

Ai avut doi unchi, veri primari cu… doi frați, V. și O.M., care au murit la o distanță de o lună unul de altul, băieți foarte buni, V. a fost șef contabil la sanatoriu, O. a făcut facultate, era inginer, s-a căsătorit cu I., care, în America, a fost inginer șef la o fabrică de parfumuri. A venit acuma, după moartea lui O., a venit, și-a cumpărat casă… L. s-a căsătorit, a treia oară, cu un armean foarte bogat. Și i-a rămas o moștenire consistentă și le-a rămas ăstora, și… acum două luni… sunt două luni, I.M., soția lui O.M., și-a cumpărat casă la Craiova, are un frate la Craiova, a căzut pe niște trepte, probabil că i s-a făcut rău, și a murit. A murit și ea, cum ar fi, ultima… nu e ultima, că ultima M. e N., dar cred că toată familia s-a dus, dar au rămas acum moștenitorii cu A.

I: Și… dumneata, după ce te-ai întors înapoi în București, nu te-ai mai recăsătorit cu altcineva sau…

A.S.: Baa, m-am dus… Eu m-am dus și când a împlinit, mi-a făcut surpriză, când a împlinit G., băiatul lui A., când a împlinit 50 de ani m-am dus acolo și, de câteva ori m-am dus.

I: Dar nu te-ai mai măritat cu altcineva…

Eu l-am întrebat tu mai vrei să te însori cu mine?, i-am dat buletinul, du-te depune actele, m-am măritat cu G. A durat 17 ani aproape căsnicia, a fost o căsnicie bună, am avut o soacră româncă. Mama zicea… am avut o viață foarte bună la părinți, nu am fost nevoiași sau astea, nu pot să zic, tot ce mi-am dorit am avut. Soacra mea, cât a fost sănătoasă, nu m-a lăsat un pahar de apă să-mi iau singură, și soțul meu râdea: uite, pe nevasta lui frate-miu ce-i zici și pe ea… E, ea aduce bani în casă, știi… Socrul meu a fost, G., a fost cel care a înființat sucursalele Băncii Franco-Române aici în țară. Grec la origine, G. Cumnatul meu, fratele soțului meu, a fost antrenor emerit de canotaj, G.G. Dar, tot timpul, eram la ai mei acasă. Soacra mea se ducea foarte des la părinții mei, era și foarte diplomată și foarte deșteaptă, zicea: fetițo, oprește-te, vezi că sunt la mama ta, oprește-te acolo. Că plecam de acolo încărcați cu de toate. Chiar dacă era magazinul la stat, nu era o problemă. Nu știu dacă știi de… a fost restaurantul Parcul Milea și, pe urmă i-a zis Poiana, chiar vizavi de… de Piața 1 Mai. Pe timpuri, acolo cânta Joe Reiniger și solist era Gigă Petrescu. A fost Gică Petrescu, Dorina Drăghici, Eugenia Frunză… mulți.

Mergea preotul de la Pitești, dar cât am stat eu șapte ani, n-a fost niciodată un preot armean acolo. De asta m-am mirat, că i-a făcut o înmormântare extraordinară lui O.M., dar ar fi trebuit să fie un preot armean… I-a făcut înmormântare… biserică românească, hai să zici… nu e deosebire între biserici, dacă stai să te gândești, liturghia e aceeași, că tot ortodocși suntem… pentru că n-au fost armenii la un sinod… de acolo se trage.

I: Și… soțul G. venea și el la biserică aici.

A.S.: Nu. Aicea e că… nu puteam să vorbim armenește. Zicea ha, mă vorbiți pe mine! Despre ce să vorbim despre tine? Și eu am mai pierdut din… dacă 17 ani am vorbit numai în românește. Eu veneam de la sărbătorile mari. Doar așa, când eram singure surorile, mai vorbeam puțin armenește și cu mama, dar în casă, dar din cauza lui… frumusețea a fost că a doua soră s-a căsătorit cu un evreu… și tata zicea Liga Națiunilor: un ginere e român, unul evreu și unul armean, al celei mici. Dar s-au înțeles foarte bine datorită mamei mele, care a fost o diplomată… o șmecheră… Doamne! De când… sora mea mică așa… toată lumea zice că în casa asta cântă cocoșul, dar cântă găina. Eu i-am semănat tatii, sora mea mică i-a semănat mamei, mama mea a fost foarte frumoasă. Atâta că a moștenit albeața ei… ea era albă, frumoasă, nu ziceai că e armeancă. Armenii, ai observat… Și, căsătorindu-se numai între ei, rasa degenerează…

I: Și după ‘89 cum ați văzut schimbarea în comunitate aici, în București?

A.S.: Draga mea… încă… trebuie să-ți spun… când a venit V. aicea, era încă Frontul Armeniei. Și era A.G., soțul ei a fost unchiul meu.

I: Când spuneți Frontul Armeniei vă referiți la… tașnagi?

A.S.: Nu la tașnag. După Revoluție… nu, înainte, deci după ce a venit Gheorghiu-Dej, chipurile că au venit și aicea comuniștii la putere. Dar numai comuniști nu erau, realitatea asta e. Și a venit D.M., de la Constanța… Ăștia… au… ca un fel de… ne-au dat peste cap puțin, pentru că ei au fost cei care i-au trimis pe profesorii H.,V.,B., pe ginerele, soțul lui… cântăreața H., i-au trimis în Siberia. Ei au fost. Au rămas, uite cum e I. Copiii nu sunt vinovați pentru ce au făcut părinții lor, copiii nu trebuie să poarte vina părinților. Așa a fost timpul. Dar… și… a fost G., tatăl lui J., era mare și tare pe timpul ăla. Și l-au pus președinte de onoare al Frontului Armeniei pe V.D., care era, avea magazinul de cafea pe A. și era furnizorul C.R. El a fost un negustor mare, că el nu stătea, vindeau alții. A fost președintele de onoare. Și cum avea pentru tata… îl plăcea foarte mult pe tata și, implicit, și pe mine, mă lua cu el peste tot unde… Când s-a făcut primul… în timpul lui Gheorghiu-Dej, prima repatriere în ‘46. împreună cu V. și cu M.T., am vizitat V.R., care era o captură de la italieni, partea… deci rușii și-au luat și partea lor… era foarte frumos și cu vasul ăla au plecat armenii și le-a zis, au plecat mulți cu avere, nu numai cu astea, dar și cu utilaje și cu astea. Pe urmă, acolo le-au luat, au fost confiscate, dar… făceau… la episcopie serate, la muzeu serate, erau baluri, erau serate. Deci ne-am distrat și pe timpul ăla. Era C.C. Surorile mele au făcut parte și din C.C. și din echipa de dansuri. Mergeam la toate, de 1 mai, de 23 august… și mergeam kilometri întregi… mergeam și eu, și îmi lăsam întreprinderea și mă duceam și eu printre armeni. Dar cât am fost la Craiova, când veneam aici, ieșeam cu surorile mele și ele prietene cu frații C., cu toți ăștia… majoritatea au plecat după aceea în America, și au rămas mai puțini.

I: Deci după ‘89 au mai rămas câțiva din Frontul…

A.S.: Dragă… la un moment dat era A.C., care era foarte sufletistă, foarte sufletistă, autodidactă. Ea l-a văzut pe V. și mi-a zis A., băiatul ăsta are potențial, ăsta o să ajungă cineva. Pe cuvântul meu, n-am de ce să mint. Și l-a antrenat, a ajuns profesor de limba armeană… profesor de limba armeană, și nepotul meu a învățat limba, să scrie, să citească armenește, de la tatăl tău. Și, pe urmă, l-a luat chiar să lucreze la redacție. Că un an, a fost problema cu rezidențiatul, un an a stat așa… și l-a luat V. la el și l-a trimes și în Armenia după cutremur la muncă de reconstrucție…