I: Am să vă rog să-mi spuneți cum vă numiți.

A.O.: O.A.P. În limba română e A. numele mic, și numele mare O. Totuși, la noi în Republica Moldova, totuși își spun Ivanóv, Petróv, Sidróv, nu-i corect. Ivánov, Pétrov, Sìdrov… înțelegeți?

I: Unde și în ce an v-ați născut?

A.O.: M-am născut… în Izvoare, satul Izvoare, raionul Florești, o fost. Și acuma tot Florești, adică… da, Florești. Și… am trăit vreo două luni acolo, de mic copil, vreo două luni numa’, și am trecut în Soroca, pentru că tata s-a căsătorit… s-a căsătorit cu… cu o femeie frumoasă, de pe malul râului Nistru, din marginea Sorocii, din apropierea pădurii, după casă vie… un loc foarte frumos, eu cred că în Republica Moldova cel mai frumos loc pitoresc este în Soroca. Intrarea Sorocii este o coborâre înspre Nistru și înspre podul [neinteligibil], înspre Chilioara sau Peștera, cum mai zic ei, a unui călugăr care o fost… câți ani, nu se știe câți ani, acolo, călugărul cela și chilioara asta o rămas pe părete… așa, o [neinteligibil] de 80 de metri, și o rămas la un [neinteligibil] de trei metri, o rămas, părete drept, o rămas [neinteligibil] de trei metri. Jos curge un pârâu și eu cred că, nimeni n-a spus, dar părerea și… așa-i cum zic eu, că: pârâul cela, de ploi, de… de vânturi, de furtuni, a tot mânat, o mânat pietrele, o mânat pământul, o mânat spre râul Nistru, pentru că chilioara asta se găsește la o depărare de Nistru de vreo trei sute de metri, și… chilioara asta n-o putut să fie construită ea și… scobită în piatră de o persoană care nu putea să intre liberă într-însa [neinteligibil] că amu’se cațără pe la o înălțime de trei metri, oamenii se cațără… pe [neinteligibil]. Și pârâul ista a ros tot pământul… pământul tot ros, și el tot se îndepărtează, chilioara asta rămâne tot mai sus și mai sus, și tot fuge pământul, fuge și ea tot îi mai sus… peste o sută de ani ea rămâne… 20 de metri înălțime… și eu cred că așa e… oamenii spun da cum suie bătrânul cela, călugărul cela… cum suie la chilioară. El intra liber intra, pentru că înainte era pământul era până la intrare, înțelegi… Iată, v-am spus despre o chilioară care e foarte interesantă.

I: Care e cea mai frumoasă amintire din copilărie, pe care o aveți? Sau cea mai vie.

A.O.: Când m-am născut pe malul Nistrului, acolo m-a învățat a înota. La Universitate m-am antrenat cu înotu’, în anul 1962-63 am fost campionul Republicii la înot, la 100 de metri [neinteligibil]. Cel mai bun rezultat a fost un minut, trei și patru. Un minut, trei și cinci zecimi e categoria întâi, atunci categoria întâi numai la mine era și la o persoană încă, un băiat, a făcut școala acolo, îl țin minte.

I: Ați făcut Universitatea de…

A.O.: Universitatea… Facultatea de Educație Fizică, Anatomie și Fiziologie. Pot să predau Anatomie, Fiziologie și Educația Fizică. Și… toată viața a trecut [neinteligibil] antrenorul meu, la urmă, îmi spunea rămâi, eu îți fac loc aicea la bazin să antrenezi cu mine la un loc, rămâi la Chișinău. Zic nu rămân la Chișinău mă duc la Soroca (râde), pe malul Nistrului, că acolo e mai frumos decât la voi. Chișinău, măcar Chișinău capitala, și frumos, dar natura și aerul curat și râul Nistru… mult înseamnă pentru sănătatea omului. Asta au fost cele mai interesant… totul, totul o fost interesant, nu momente numai. Pentru mine, totul o fost interesant. Am trăit o viață foarte frumoasă. Și-ți mulțumesc…

I: De la bunici?

A.O.: Și… mulțumesc mie, nu altcuiva, că… că am trăit așa loc pitoresc, și părinții mei, tata o fost rus, bunelu’ rus, mama româncă, adică moldoveancă, basarabeancă cum mai spun acuma, mai corect, basarabeancă. Și, el de acolo… țin minte că tata a fost trimis, nu tata, bunelu’, a fost trimis de ruși du-te în Moldova și ie pământ cât vrei. Și o luat, bunelu’ meu, vreo 60 de hectare… și o trăit tata meu acolo până când am fost mic de două luni… m-au… au trecut cu mine… ei au trecut, au cumpărat o casă la marginea Sorocii de la U. Unul foarte bogat o fost. U. o construit Liceul [neinteligibil], Liceul Școala Moldovenească, cum se zice, [neinteligibil], biserica din dealul Sorocii o construit-o U. Un bogătaș foarte mare. Și U. a spus îi vând lui O. casa. Și i-o vândut casa care se găsește în marginea Sorocii, lângă vie, lângă pădure, lângă Nistru. I-o vândut-o lui O., lui P. a lui S., tatăl meu P. îl chema. Iată cum am ajuns și eu prin Soroca.

I: Deci sunteți cumva rezultatul iubirii dintre…?

A.O.: Un rus și un român, da.

I: Care era cea mai prețuită tradiție acasă?

A.O.: În casă?

I: Da. În familia dumneavoastră?

A.O.: Tradiția de a se întoarce la pământul natal. Pământul natal (râde). De a se întoarce la Izvoare, de unde o venit tata. Mama era… acolo o cumpărat casa, casa mamei, unde a trăit mama, era lângă casa ca o cumpărat casa. Alături a cumpărat, așa s-o primit. Că… după casa mamei avea un hectar jumate de vie și casa care a cumpărat tata era tot un hectar jumate de vie și s-o prins trei hectare la un loc, două case, trei hectare. Și… așa o trecut viața mea.

I: În ce an v-ați născut?

A.O.: 1938, 30 decembrie, de Anul Nou. (râde) Tare nu bine coincidență… vreau să fac ziua mea, s-o petrec, să mă întâlnesc cu cunoscuți, cu asta… și zice… „nici încolo, nici încoace… 31 decembrie Anul Nou, 30 decembrie… (râde) ziua ta…” Și eu mă gândesc… am fost odată doar însurat, și însurat nu-mi închipui, pentru că era tăt… nimeni nu nu era… n-aveai cu cine sta de vorbă… ce zi a mea… înțelegeți? Nu bună coincidență a zilei mele, de 30 decembrie, eu așa număr… poate greșesc.

I: Da, înțeleg că poate fi… lumea e preocupată cu Anul Nou.

A.O.: Da, ocupată cu Anul Nou, sigur.

I: Dacă zic refugiu… la ce vă gândiți, e vreo amintire… vreo amintire de la bunici, de la părinți?

I: Ați fost căsătorit?

A.O.: Da, am fost. Am fost căsătorit și am divorțat, am divorțat frumos, am divorțat…

I: Copii?

A.O.: Am o fată. O învățat la Institutul de Medicină Chișinău primul an și o trecut încoace, la Iași. O trecut în Iași și aici o rămas, cu A (râde). Și cu soția am venit încoace… soția și eu am venit în Iași. Am venit și am vrut să o aranjez la cămin. M-am dus la cămin lângă… căminul cela de lângă… nu știu cum se numește, un cămin. Am intrat în cămin, acolo, am intrat într-o cameră… fum… fumează… stă o fată și un băiat pe un pat, o fată și un băiat pe alt pat. Clar, aicea nu mai venim! Și n-am mai venit la căminul cela. Și am cumpărat peste o săptămână, i-am cumpărat un… apartament în Alexandru, cu două camere, i-am cumpărat. Am aranjat-o, o primit două fete la chirie, în chirie și noi am plecat la Soroca. Am trăit la Soroca, ei învățau aicea (râde). După ce o terminat ea… Institutul de Medicină, după ce o terminat, am cumpărat un apartament. Cum apartament, cu trei camere, pe strada Arcu. Am cumpărat, pe celălalt l-am vândut și… ea… o rămas să lucreze la facultate, predă. În momentul de față predă și genetica, și lucrează și profesoară de genetică, și pofesoară… Și iată, și noi, după aceia am vândut apartamentul de pe Arcu și am cumpărat pe strada Ștefan cel Mare. Apartament de patru camere, bine, în centru, frumos. Vizavi de cub, este un cub acolo. Și… trăim acolo până în momentul de față. De acolo, am trăit eu acolo cu dânșii, fiica mea are doi copii, unul în clasa a șaptea, o fată și altul în clasa a doua. Năzbâtii și… amândoi, mai ales cel mititel, gălăgie… am hotărât eu să mă duc de acolo, să vin la (râde) căminul de pensionari, din Copou, și așa am nimerit eu în căminul de pensionari din Copou, am nimerit aicea. Aici e liniște, frumos, mă duc și acasă, și la fică-mea, și vin încoace… Cândva, șapte ani în urmă, eu veneam încoace, în căminul ăsta și jucam șah, dar m-am cunoscut că ăsta care am jucat eu șah… în Parc Copou, și de acolo, din Copou… el zice hai la noi acolo, acolo e bine. Și jucam aicea în Copou șah, în cămin. Și vedeam cum îi situația aicea, cum trăiesc, și mi-o plăcut că-i curat, că-i liniștit, că-i așa… din toate punctele de vedere. Și acuma, la bătrânețe, zic, ia mă duc eu încolo, așa, să fie liniște… că eu nu pot dormi, mă trezește noaptea, cela urlă, cela țipă… zic mă duc în Copou (râde). Și am venit încoace, m-am aranjat aicea, dar încă mai frumos o devenit, și mai curat, și mai frumos, în camere este linoleum… îi întreg pus aicea, da, nu-i nicio crăpătură ca să… în cameră la mine tot, unde o garsonieră am, tot îi… și unit foarte bine, pentru ca microbii să nu nimerească microbii, știți. Foarte curat, din acest punct de vedere, chiar… Afară de asta și mâncarea bună. Am întrebat da cum vă hrănesc pe voi, am întrebat de oameni. Mi-o spus foarte bine, e acceptabil (râde)… acceptabil, acceptabil (râde). Am venit și eu încoace și, într-adevăr, îi acceptabil și… mâncarea e acceptabilă și… și curățenie, și disciplină… nu urlă, nu țipă, liniște în hol, în bucătărie… nu în bucătărie, în ospătărie. Peste tot îi normal.

I: Două întrebări aș mai avea pentru dumneavoastră. Una este cum simțiți trecerea timpului?

A.O.: Cum trece timpul? Trece timpul foarte, foarte repede, nu știu de ce. Ori toți bătrânii așa sunt, ori numai eu. Foarte repede trece timpul, sunt ocupat tot timpul, să fac ceva, îs ocupat… eu atunci, când eram mai tânăr, lucram… mai greu trece timpul și mai, nu știu cum, altfel o leacă. Aicea îi… tare repede trece timpul. Nu știu, ați mai auzit așa ceva, ori…? Ați mai auzit?

I: Și mie mi se pare că trece repede.

A.O.: (râde) Înseamnă că ați îmbătrânit.

I: Cred că se întâmplă multe, și atunci multe informații, și pare că e repede. Și, cum ziceam eu de tânăra generație… mai tineri, și ziceați vai de capul lor… dacă ar fi să dați un sfat generațiilor tinere, ce ați zice?

A.O.: Să gândească întâi bine, să gândească la orice, și apoi să procedeze, asta e cel mai principal, să nu se grăbească. Că graba strică treaba. (râde)

I: Dumneavoastră vorbiți și rusă și română, nu?

A.O.: Da, mai bine rusește vorbesc. Da… limba rusă e frumoasă, limba. Și bogată în cuvinte și corectă, și… din multe puncte de vedere.

I: Și din tot ce am stat de vorbă cu persoane din Republica Moldova, mi se pare că e o poezie așa, mult mai frumoasă.

A.O.: Da, da… așa e.

I: Vă mulțumesc foarte mult!

A.O.: De fapt… m-am interesat de unde provine… și a spus bunelul, sau tata… neam cu Tolstoi, vă închipuiți? Familia O. o fost, așa, ne-am la Tolstoi. Interesant. De unde și cum… e, cine știe?

I: Și bunicul, de unde din Rusia venea?

A.O.: Donbas… din parte aceia, deci sub Moscova. Și îmi pare rău că nu m-am interesat, și nu știu.

I: Cred că dacă aveți numele… puneți nepoții la treabă, să caute.

A.O.: Greu de găsit asta… e pierdut.

I: Mulțumesc tare, tare mult!