Rebel. Cuminte. Bun la învățătură. Șiret. Cu viitor strălucit. Haimana. Toate, etichete care au fost puse adolescenților din România, uneori pe nedrept, indiferent de generația din care au făcut parte.
Te-ai gândit vreodată cum ai defini adolescența? Odată trecut peste ea, te mai uiți înapoi? Mai crezi că știi să înțelegi un adolescent sau măcar să-i respecți dorințele?
Ne explicăm adolescența ca pe o perioadă de tranziție, care vine cu multe întrebări, noi experiențe, descoperiri, învățături. Dileme și căutări. Gusturi și mofturi. Ocazionale confruntări sau mici rebeliuni.
Cu multe asemănări, dar și deosebiri, în funcție de momentul în care am trăit etapa care ne conducea spre maturitate.
Și tocmai din deosebiri se nasc, de multe ori, conflictele între generații: confruntări care încep cu ‘Copiii din ziua de azi’, răspunsurile ’Tu nu o să înțelegi niciodată’, ‚Zici că n-ai fost ca mine’, sprâncenele ridicate, sfaturi care nu sunt urmate.
Jurnal de tranziție: adolescența în comunism a pornit ca o cercetare culturală a unei generații care și-a trăit anii adolescenței între anii 1965-1974.
Redat sub forma unui jurnal, proiectul care ți se va derula sub degete la scroll conține mărturii, bucăți de ziare, fragmente de viață, reclame, melodii și voci care relatează, împreună, diverse experiențe din viețile adolescenților de atunci. Concluziile le tragi sigur, dar nu uita să nu judeci o perioadă care a format adulți care, la rândul lor au format alți adulți. Și nici pe ei.